...POVESTI...

Alan Jackson - Remember When
Asculta mai multe audio Muzica »

Toamna tarzie.Dupa-amiaza aceea calda surprinsese doi copii in parcul din fata gradinitei.Frunzele dansau in ritmul vantului caldut care le flutura hainutele pe ei.
-Nunus,cand ne jucam si de-a indienii?
-Hai sa terminam casuta de papusi,Tibi!Si promit sa ma joc!
-Esti cea mai buna prietena a mea,Nunus!
Fetita de numai 5 ani si jumatate isi scutura carliontii blonzi si zambi dezvelind niste dintisori mici si albi.Baiatul isi dadu jos sapca verde de pe cap,o prinse pe mica lui prietena pe dupa umeri si ii dadu un pupic pe obraz.Fetita chicoti,iar baiatul rase.

***
Toamna tarzie.Noapte rece si fara stele.Cerul otelit gemea sub greutatea norilor.
-Nunus,grabeste-te!Tatal tau mi-a zis sa fii acasa la ora 10.Deja e trecut de 11,pentru numele lui Dumnezeu!
Fata il saruta inca o data pe iubitul ei si veni spre Tibi bosumflata.
-Esti asa un uracios!Esti bun numai sa strici cheful!
-Bineinteles ca da.Uracios,dar sunt bun drept paravan,nu?
-Esti bun drept prieten,prostutule!zise fata si se intinse sa il pupe.
-Las-o balta,Elena!ii raspunse Tibi tragandu-se 2 pasi in spate.Sunt bun de fraier,nu?M-am saturat!
-Foarte bine atunci!Poti sa dai inapoi!Si nu-mi mai spune Elena!
-De ce nu?Toti iti spun asa!Chiar si Stefan!
-Lasa-l pe Stefan deoparte!Te porti ca un copil si nu inteleg de ce!Imi pare rau ca te-am rugat sa ma ajuti!
-Imi pare rau ca am acceptat!
-Imi pare rau ca te enervez,ok?Poti sa pleci daca nu suporti!
-Imi pare rau ca te iubesc atat...ca un fraier!
Fata simti cum sangele ii inunda obrajii fierbinti.Inghiti in sec si raspunse incurcata:
-Si eu te iubesc!Esti prietenul meu cel mai bun!Asta nu te face un fraier!
-Te iubesc mai mult decat ca pe cea mai buna prietena.Asta ma face sa fiu fraier.Haide acasa,Elena!
-Tiberiu,esti prost.Ce naiba ti-a luat atata timp?
Elena isi inchise ochii albastri si ii saruta buzele crapate.Isi infunda mana in palma lui calda,ii saruta incheietura,ii aranja tricoul si camasa,il mai saruta o data si zise cu glasul stins:
-Hai acasa,Tibi!Si pentru tine am fost si voi fi mereu Nunus.Tu nu esti toti!

***

Toamna tarzie.Printre crengile castanilor cadea o perdea alba de raze de lumina.Pe jos,covorul aramiu fosnea iritat sub pasii grabiti ai indragostitilor care se plimbau pe alei.Pe lac,un card de ratuste se certau de zor inotand de colo-colo.
Pe o banca rosie de pe malul lacului statea un tanar de vreo 20 de ani.Isi tinea picioarele incrucisate sub banca.Camasa gri avea primii doi nasturi descheiati lasand sa se vada un bucata de sfoara neagra la capatul careia era agatata o bucatica de mare,o scoica.Blugii albastri ii acopereau tenesii verzi.Cuprins de nerabdare,batea dintr-un picior si isi magaia necontenit barba crescuta neglijent care ii dadea un aer visator.
Pe o alee,la cativa metri de banca,o fata cam de aceeasi varsta cu baiatul alerga grabita spre lac.Deodata i se rupse o bareta la sanda.Injura in gand,se apleca,rochita albastra ajungand sa ii mature pamantul si cerceta ruptura."Ei,asta e!Merge si desculta."Isi descalta sandalele defecte,isi aranja rochita albastra pana la genunchi,isi aseza mai bine in jurul gatului esarfa viu colorata si porni spre lac tinand sandalele intr-o mana.Cu cealalta mana,la incheietura careia atarna o scoica legata de o bucata de sfoara neagra,scoase din traistuta de pe umarul ei o clamuta in forma de pantof cu care isi prinse o parte din buclele-i blonde.Grabi pasul atenta sa nu calce pe vreun ciob.
Se apropie de banca rosie,se duse in spatele baiatului si ii acoperi ochii cu mainile ei subtiri.In aceeasi clipa,auzi in spatele ei o voce calda-care ii provoca fiori totodata-zicand pe un ton amuzat:
-Nunus,cred ca tanarul nostru prieten ar vrea sa vada din nou.
-Ti...Tibi.Dar nu erai pe banca?ingaima Elena,dandu-i drumul celui care statea jos.Acesta se ridica si uitandu-se la fata cu o privire ingrozita,murmura "Ciudatilor!" si grabi pasii spre alei.
Tiberiu izbucni intr-un ras cald si colorat care rasuna peste lac si facu ratele sa tresara speriate.
-M-am plictisit sa stau singur pe banca,asa ca ma plimbam putin.Noroc ca l-ai speriat pe tipul ala.Chiar vroiam sa stau pe banca,dar cu tine.
Elena stranse buzele si isi flutura parul.Se aseza gratios pe banca,cu picioarele desculte ghemuite sub ea si nu sufla o vorba.
-Hai mai,Nunus!Iar te-ai suparat?
Elena se incrunta,ii lua mana lui Tibi si ii saruta incheietura.Acesta repeta miscarea.Fata zambi.
-Nu.Eu nu ma supar niciodata.
-Desculta?intreba Tiberiu cu ochii tinta la sandalele de culoarea nisipului.
-S-au rupt.
-Nunus...trebuie sa iti spun ceva...


***

Toamna tarzie.Picaturi grele de ploaie rece goneau oamenii de pe strazi,facandu-i sa se stranga in autobuzele si tramvaiele care se dovedeau neincapatoare.O blonda frumoasa,cu un machiaj discret,imbracata intr-un taior gri peste care era aruncat cu finete si stil un pardesiu negru tropaia grabita pe pantofii ei negri cu toc spre cafeneaua teatrului din oras.Isi aseza servieta pe unul dintre fotoliile rosii si comanda o cafea neagra.Scoase din servieta niste dosare si incepu sa le cerceteze atenta cu privirea ei albastra.De la masa de alaturi auzi un pst! Il ignora.La fel si pe al doilea,si pe al treilea,necrezand ca ii sunt destinate.Deja la cel de-al patrulea zgomot,ridica privirea cu gandul sa il roage pe barbatul respectiv sa inceteze.In fata ei,statea in picioare chelnerul care ii adusese comanda.Cand acesta se dadu la o parte din fata ei,ochii ii cazura pe figura extrem de cunoscuta a celui de la masa de vis-a-vis.Ochii ei albastri alergau grabiti pe fata celui care scotea acel psst! mai devreme.Acestia poposira asupra gurii lui deschise cu un zambet strengar,asupra barbii lui lasata sa creasca la intamplare,asupra ochilor negri si jucausi care o priveau cu nesat.Insa ochii ei albastri sclipira trist cand intalnira scoica legata la gatul barbatului cu o bucata de sfoara neagra.
-Tiberiu?
-Tibi vrei sa spui.Da.Ce faci,Nunus?A trecut ceva timp.
-Intr-adevar a trecut.Cum...Ce...Adica erai...Cum ai ajuns din nou in Bucuresti?
-Pai,dupa ce m-am mutat la Cluj,tata a pierdut slujba,iar eu i-am zis clar ca nu mai vreau sa fac ASE-ul pentru ca nu e de mine si pentru ca eu nu voi face niciodata ce mi se spune.Asa ca mi-am continuat studiile de fotografie,mi-am luat diploma si am plecat in Asia,trimis de revista la care ma angajasem.Cand m-am intors,am aflat ca tata se recasatorise si plecase in State.Vanduse tot ce mai avea.Asa ca iata-ma aici.
Elena privea in ceasca ei de cafea,aruncand din cand in cand cate o privire fugara la scoica de la gatul lui.
-Dar tu,Nunus?Ai terminat teatrul?
Femeia isi dezlipi ochii de pe suprafata neagra a licorii amare si il privi pe Tibi cu niste ochi in care el nu mai citea marea ca altadata,ci o ignoranta si o grija permanenta ca in ochii celor care altadata doar treceau neobservati pe langa ei.Incepea sa creada ca Nunus cea cu ochi care rad si canta povesti de pe mare era doar o nascocire a mintii lui de copil.
-Arat eu a actrita?Arat eu a muritoare de foame?Sunt avocata,Tiberiu.La cel mai bun barou din oras.
-Mi se pare minunat.Daca asta te face fericita.Mai pictezi?
-Nu.
-Am fost ieri sa vad casa unde locuiai inainte.Casuta din copac e inca acolo.De 20 de ani isi duce traiul in stejarul nostru,Nunus.Impresionant,nu crezi?Mai stii...cat puteam sa visam in casuta aia.Cate planuri de viitor ne faceam...Pe copiii nostri trebuia sa ii cheme Ana si Tudor.Tii minte?
-Oarecum...spuse Elena cu glasul stins.
-Si acolo in casuta aia,ne-am daruit unul altuia scoicile pe care am promis sa nu le dam jos niciodata.Si iata,inca atarna la gatul meu.A ta?...A ta unde e?
-Tiberiu,mai tii minte seara aia in parc?Cand mi-ai spus ca trebuie sa vorbim?Atunci cand m-ai anuntat ca pleci la Cluj...tii minte?
-N-o sa o uit niciodata.
-Mi-ai spus ca trebuie sa pleci cu tatal tau.Dar ca o sa te intorci,sa ne continuam visele,sa le transformam in realitate.Ca o sa termini ASE-ul ca sa il multumesti pe tatal tau,dar ca in paralel o sa iti continui si cursurile de fotografie.Ca o sa fim doi artisti care mor de foame si care locuiesc intr-o mansarda din Bucuresti si care se vor muta apoi intr-o casuta la tara,ca sa ii crestem pe Ana si pe Tudor si sa calatorim toti patru prin lume si ca vom fi fericiti ca nimeni altii.Si ca fiecare cearta a noastra va fi urata,dar nu ne va desparti.Si am mers in casuta din stejar.Si am facut pentru prima oara dragoste.A doua zi ai plecat.Si te intorci acum?Dupa 10 ani?Si ma intrebi unde e scoica?
Elena izbucni in plans.Tiberiu o privea pierdut.
-Te-ai casatorit?
-Am 2 copii.Gemeni.Fata si baiat.Pe ei ii astept.
-Inteleg.Imi pare rau,Nunus.Imi pare rau ca nu m-am intors atat de repede cum am promis.Se pare ca mi-am pierdut timpul pe alte meleaguri cand tu stateai aici si iti omorai unul cate unul visele.La revedere,Nunus!Sper sa ma poti ierta vreodata.Te iubesc!
-Ma cheama Elena,Tiberiu.Si lasa vorbele goale pentru cine te aude.Sufletul si mintea mi s-au astupat demult si nu mai inteleg cuvintele vorbite si nici cele aruncate cu sufletul.
Cand barbatul se indrepta spre usa,pe aceasta naspustira o fata si un baiat de vreo 10 ani,tinandu-se de mana.Fata avea parul negru si ondulat si niste ochi albastri patrunzatori.Baietelul isi incolacea de zor pe deget carliontii blonzi.Privea nedumerit prin cafenea cu niste ochi negri si mari.Fiecare avea la gat cate o jumatate de scoica atarnata cu o sfoara neagra.Tiberiu pasi nepasator mai departe si iesi in ploaia care nu mai contenea.Se opri si privi prin geamul cafenelei cum Elena isi imbratiseara copiii.

***

Toamna tarzie.Pe veranda unei casute,undeva la tara,departe de vuietul ostil al orasului un leagan de 2 persoane scartaia jalnic.Era o seara placuta.Soarele isi arunca ultimele raze luminand doua maini care se iubeau.
Chipul batranei ascundea sub ridurile provocate mai mult de ras,decat de griji, o frumusete ce iradia din sufletul de copil ce salasluia in trupul ros de vreme.Ochii ei albastri radeau si spuneau povesti.Trupul uscat era imbracat intr-o rochita alba cu o multime de floricele albastre.O esarfa colorata ii mangaia umerii goi.Mana ei subtire,la care era legata cu sfoara neagra o scoica rupta si lipita,isi facuse culcusul intr-o mana puternica,care se pierdea sub maneca verde a camasii desfacute la gat.Nasturii descheiati lasau la vedere o scoica atarnand de o bucata de sfoara neagra.Blugii albastri erau plini de vopsea colorata.Amandoi erau desculti.
Din casa se auzea un pian cantand.Pasi mici si vioi rasunau in casuta din stejar.Nepotii erau in plin joc.Fie ca erau copiii Anei,fie ca ai lui Tudor,erau deopotriva de iubiti si de rasfatati.
Soarele abia se mai vedea.Tiberiu isi cobori buzele la urechea Elenei si sopti stins:
-Esti cea mai buna prietena a mea.Te iubesc,Nunus.Nu te voi parasi niciodata.M-auzi?Niciodata.
-Esti un prostut,Tibi.Te iubesc!zise Elena si ii saruta incheietura mainii lui Tiberiu.

***

Toamna tarzie.
Cine ar fi zis ca Tiberiu nu e chiar un prostut si ca isi va tine promisiunea pana la capat?Se pare ca Dumnezeu care a vrut ca cei doi sa moara in somn.Amandoi deodata.Si chiar imbratisati.