Ofra Haza - You've Got A Friend
Asculta mai multe audio Muzica »
O vreme neobisnuit de rece pentru luna septembrie.Lapovita se cerne peste pomii inca infrunziti.Particule fine de gheata si stropi mari de apa acopera verdele murdar de aramiu al frunzelor.
Anca isi stranse in jurul ei puloverul pufos,lua de pe aragaz ibricul fierbinte si turna ciocolata intr-o cana mare cu ursi.Aburi veseli se inaltau din cana.Se aseza pe fotoliu si relua cartea inceputa cu o zi in urma.Telefonul zbarnai iritat:"1 mesaj nou".Lasa cartea jos si il citi.Era de la Roxana:"S-a terminat.Nu-mi vine sa cred.Imi zicea ca-s frumoasa,ca e norocos ca e cu mine,iar acum totul s-a dus dracu'!Si in plus...prezenta ei.Ea care era intotdeauna prezenta in viata lui...acum inteleg totul.Plang intruna...inca de cand am aflat."
Anca copie mesajul si i-l trimise Corinei.Sigur va sti ce e de facut.Tranti clapa telefonului.Isi puse blugii pe ea,paltonul negru si iesi in vantul rece care batea afara.Lua autobuzul 22 si se opri in fata casei Corinei.Corina era deja la poarta pregatita de plecare.Chemara un taxi,iar cand acesta veni,urcara tacute in el si dadura adresa Roxanei.Drumul paru mai lung ca niciodata.Mai bine luau tramvaiul.
Ajunsesera in sfarsit.Lapovita se transformase intr-o ploaie rara si rece.Urcara la etajul 5 pe scari de data asta.Sunara la usa.Roxana deschise speriata.Avea chipul frumos plans.Lumina trista ce i se zbatea in ochi tremura vesela cand le vazu pe Corina si pe Anca.Cele trei fete se imbratisara,iar Anca sopti:
-Totu-i bine acum.Suntem aici.
-Intocmai,adauga Corina.Suntem prietene pentru totdeauna si pe bune sau ce?
Roxana izbucni in plans.Dar plangea de fericire.
Corina inchise usa de la intrare gandind ce noroc are Roxana ca parintii sunt plecati...macar nu o vad plangand,iar Anca se descalta si se indrepta spre mica bucatarie sa faca 3 ciocolate calde.
***
O vreme neobisnuit de placuta pentru luna iulie.Un vanticel cald si cu miros de cirese coapte razbatea printre frunzele din livada.Roxana,Corina si Anca stateau intinse pe spate la umbra unui cires.Visau.Trecusera luni bune de la ziua aceea mohorata de septembrie.Viata mersese inainte.Acum erau la casa de vacanta a parintilor Roxanei.Undeva in afara orasului,departe de zgomot si agitatie.
-Si o sa il cheme Nero,asa-i?intreba Anca entuziasmata.
-Ma gandeam mai degraba la Sam...in fine,om vedea!chicoti Roxana rontaind o cireasa rumena.
-Dar neaparat sa fie Golden Retriever.Sunt adorabili!adauga Corina,rasucind pe deget o panglica de la bluza.
-Dar n-o sa fie nici o problema daca o sa fim la facultati diferite,nu?Eu nu vreau la camin...eu vreau cu voi...
-Anca,am mai vorbit asta!O sa avem apartamentul nostru,pe care o sa il mobilam dupa bunul plac,pe care o sa il zugravim singure si in care o sa il crestem pe dragul de Sam sau Nero sau ma rog...
-Ce spuneti daca in sufragerie am pune pur si simplu o saltea imensa pe jos...si poate...
-Fetelor!La masa...vezi ca i-a adus tati si pe Adina,Alex,Marius si vad ca mai sunt cativa...
-Au venit!Super...sa vezi diseara distractie!mustaci Roxana fericita.Hai sa ii intampinam si sa ii ducem la masa...cred ca sunt lihniti...mai ales Alex si Andrei.
Cele trei fete rasera si alergara spre curtea din fata.
***
Era o vreme groaznica pentru luna noiembrie.O zapada grea si deasa se cernea din cerul ca de plumb.O Anca mai desteapta cu 3 ani de medicina batuti pe muchie alerga spre autobuz.Bocancii ii alunecau la fiecare pas in timp ce ea privea nedumerita la multimea de autobuze.Nici dupa 3 ani in Sibiu nu se obisnuise cu traseele.II era dor de casa in mod sigur...poate nici in Bucuresti nu i-ar fi fost mai usor,dar macar avea pe cine sa sune acasa in caz ca se ratacea.La camin aici in Sibiu avea o colega de mai bine inghiteai otrava de gandaci decat sa stai cu ea in camera.Urca in primul autobuz si se ruga sa fie cel bun.
La cateva sute de km distanta,la Cluj ningea potolit.Corina isi scutura din cand in cand parul de zapada.Numai gandul la cum va arata parul ei dupa atata umezeala o facea sa grabeasca pasul spre camin.Facultatea de arhitectura avea caminele cele mai frumoase din oras ce-i drept dar erau al naibii de departe de centru.Corina lovi scarile autobuzului scuturandu-si zapada de pe ghete,urca si se aseza pe acelasi loc de la geam,pe care se asezase cu cateva minute in urma Anca la Sibiu.
In Bucuresti,ninsoarea nu binevoise sa apara si un ger groaznic brazda chipul Roxanei in timp ce se indrepta catre garsoniera ei.Auzise ca Facultatea de Drept are niste camine groaznice asa ca parintii ei se conformara si luara o garsoniera frumusica aproape de centru.Cizmele ei negre tropaiau pe asfaltul inghetat.Tramvaiul opri,iar Roxana urca in el cu gandul la frumusetea de labrador ce o astepta acasa.Se aseza pe acelasi loc de la fereastra si privi la cerul senin plin de stele inghetate.
***
Anca statea in camera ei de camin.Colega ei,Carmen era plecata la o petrecere.Anca plangea.Plangea si nu stia de ce.Se simtea urata,nedorita,un nimic.Nu era nimeni aici in Sibiu caruia sa ii pese de ea.Era doar ea pentru ea.Privi cerul plin de nori si striga mut dupa prietenele ei pe care nu le mai vazuse de atata timp.
Roxana privea cerul plin de nori.Aerul rece al noptii ii flutura parul negru in timp ce statea cu capul scos pe geamul trenului.
Corina privea casele cu geamurile aprinse cum par ca trec in goana pe langa trenul care taia aerul pustiu al noptii.
In gara din Sibiu,Roxana cobori si privi in jur,cautand parca ceva.Trenul pleca si dincolo de calea ferata rasari o casuta portocalie la geamul careia se vedeau niste perdele in dungi colorate.Zambi melancolic si porni catre statia de taxi-uri.Acolo zari o silueta cunoscuta.Un par castaniu-roscat stralucea in lumina felinarelor.Fata vorbea cu un taximetrist.Roxana se apropie si auzi vocea Corinei:"Ma puteti duce pana la caminele Facultatii de Medicina?"
-Corina?
-Roxana!
Fetele se imbratisara prelung si isi pupara obrajii zgomotos.
-Ceva nu e bine.Te-a chemat Anca?
-Nu...dar pe tine?
-Nu,dar simteam ceva...nu stiu...ca ma apasa pe piept si ca nu ma lasa sa dorm...si sa vezi o chestie ciudata m-am simtit de parca as fi fost strigata de Anca...i-am auzit vocea foarte clar,Roxana!
-Asta e chiar ciudat.Am avut aceeasi senzatie,am incercat sa o ignor,doar ca atunci cand am deschis cartea pe care o citeam,din ea a cazut un bilet de tren de cand am fost noi odata in septembrie la Sibiu si mi-am zis ca trebuie pesemne sa vin.
-Asta imi aminteste de cate ori spuneam in cor ceva...si ziceam ca e in neregula Anca...se pare ca nici noi nu suntem mai intregi la minte...
-Am fost vreodata oare?chicoti Roxana.
Amandoua izbucnira in ras,urcara in taxi si comandara intr-un glas adresa caminelor de la Facultatea de Medicina.
***
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire