...POVESTI...

Bere gratis - Curcubeu
Asculta mai multe audio Divertisment

Ploua.Ploua de parca nu mai plouase niciodata.De parca picaturile de apa,captive pana atunci,se aruncau spre libertate cu o repeziciune naucitoare.
Filip isi imbraca pardesiul negru,isi incalta bocancii,isi lua carjele si iesi pe usa garsonierei.Blestema in gand ploaia ce cadea in nestire si nodul din gat il facu sa isi aminteasca ziua aceea groaznica.
***
Ploua.Se intorcea de la facultate.In maini avea un buchet de trandafiri albi si un urs de plus.Era ziua Irinei.Alerga pe aleea pustie,cand la un moment dat auzi in spatele sau o motocicleta scartaind pe asfaltul ud.Incerca sa se fereasca,insa era prea tarziu.Motocicleta aluneca inspre el,oprindu-se peste picioarele lui.Isi amintea o durere ingrozitoare,apoi intuneric.
Cand se trezi,era pe un pat de spital.Irina era langa el.Ii managaia fruntea inalta.Ochii ei negri il priveau ingrijorati.
-Ce s-a intamplat cu mine?
-Shh!Nu te agita.
-Spune-mi,Irina!...motocicleta...
-..pe scurt,ti-a strivit picioarele.
-Dumnezeule!izbunci Filip,cu ochii lui negri plini de lacrimi.O sa mai merg?Spune-mi ca o sa mai pot merge!Spune-mi!
-Eu nu-ti pot spune inca nimic.Medicii sunt insa increzatori.
In camera alba si cu miros intepator isi facu aparitia medicul ortoped.O lua pe Irina deoparte.Frangandu-si mainile albe si reci si apretandu-si insistent si obsesiv fusta verde astepta ca doctorul sa spuna ceva.
-Analizele spun ca se va vindeca...insa nu complet.Piciorul drept va ramane mort.Pentru totdeauna.Va merge o perioada in scaunul cu rotile si va exersa sa mearga cu carjele care il vor insoti toata viata.
-Toata viata spuneti...?sopti Irina si isi stranse pumnii mici.In regula.Se va descurca.
Medicul nu auzi si se intoarse inspre Filip.Acesta desi incercase sa traga cu urechea nu reusi sa auda nimic.Medicul isi desfasura controlul de rutina si iesi tacut din camera.Irina se indrepta cu pasi muti spre patul lui Filip,ii managaie mana calda si se apleca sa il sarute.Un amestec miros de flori si de fructe ii inunda narile lui Filip.O saruta cu nesat.Irina se ridica apoi si dadu sa plece.In dreptul usii se opri,intoarse capul si spuse "Te iubesc..." soptind apoi ca pentru sine "...cred."
***
Carjele tropaiau pe asfaltul ud in timp ce Filip se indrepta prin ploaie spre magazinul de unde isi lua tigari de obicei.Nu mai erau o povara.Dupa 5 ani de la accident,tanarul considera carjele niste vechi prietene.Singurele,daca tot veni vorba.Avea 25 de ani si atat.De cand aflase ca Filip va avea mereu un picior inert,Irina considerase ca nu poate duce o asemenea povara si il parasi.
***
A doua zi,Filip gasi pe masuta de langa patul de spital un bilet.Cu mainile tremurand,tanarul il despaturi si citi cu ochii in lacrimi:
"Iubitul meu Filip,
Iarta-ma.Nu stiu daca vei putea.Nu stiu daca merit.Dar iarta-ma!
Cred ca deja ai aflat de la medici despre piciorul tau mort.Imi pare rau!Mi-as fi dorit sa am puterea sa raman cu tine,sa te ajut satreci peste,dar nu pot.Presupun ca nu te iubesc indeajuns.
Simt ca daca as ramane cu tine,ai fi ca o povara.Iarta-ma.Nu imi vine sa cred ce pot sa spun,dar asta simt.Ca nu sunt in stare sa fiu de ajutor.E prea mult pentru mine.
Adio,Filip!
Te iubesc...cred...

Irina"
***
Mereu i-a facut rau sa isi aminteasca toate astea.Si era inevitabil.De fiecare data cand ploua,amintirea accidentului sau ii navalea in mintea rupta de lumea asta.De cand fusese parasit de Irina,era convins ca nimeni nu l-ar putea iubi pentru ceea ce este,pentru ca ar intalni o piedica in piciorul lui mort.Isi ura piciorul,de fiecare data cand avea chef de dans,de alergat,de plimbari isi blestema piciorul care zacea inert pe pat,fara nici un chef de a-i raspunde la comanda de a se misca.
Din cauza accidentului,isi vanduse apartamentul.Era la etajul 4.Isi cumparase o garsoniera la parter.Din cauza piciorului mort.Isi vanduse cainele,pe Nero,un labrador superb si jucaus.Din cauza piciorului mort.Isi pierduse iubita.Din cauza piciorului mort.Parinti n-avea.Murisera in timp ce zburau spre Elvetia,la ski.Era singur.Si nu mai spera nici o secunda la dragoste.Macar pe Nero daca il avea...
Gandurile astea negre il facura sa se aseze pe o banca uda,sub picaturile grele care cadeau nestingherite de suferinta lui.Isi cuprinse chipul in palmele-i aspre si incepu sa planga.Auzi pasi in spatele lui si pana sa se intoarca,o voce mica intreba:
-E totul in ordine?
Se ridica ajutat de carje si privi in spate.O fata cu hainele sfasiate si pline de sange il privea cu un verde trist.Sau asa i se paru lui...ca-l priveste.Se indrepta spre ea si vazu ca fata nu clipeste.Era oarba.Filip era curios sa afle ce se intamplase cu ea.Ii privi hainele murdare si talpile goale.
-Da.E totul in ordine.Tu esti bine?
-Nu.
-Vino cu mine.
-Vin.
-Pune mana pe umarul meu si urmeaza-ma.
Filip uita de tigari si se indrepta spre casa,atent la fata care il urma cu mana pe umarul lui.
Ajunsi in garsoniera,baiatul o aseza pe fata pe fotoliu si ii aduse niste haine de la el.O lasa sa se imbrace in liniste.Cand termina,o privi curios.Apoi isi dadu seama ca ea nu-l vede si ca va trebui sa vorbeasca daca vrea sa afle ceva.
-Sunt Filip.Cine esti,de unde vii,cati ani ai si cum ai ajuns in halul ala?
-Ma cheama Atena,sunt din Timisoara,am 17 ani si am fost violata.
-Cum ai ajuns in Cluj?Violata?Dumnezeule...esti in regula?Sun la spital?La politie?
-Nu,te rog!Ma simt bine acum.Iar de politie mi-e groaza.Am fugit de acasa si nu vreau sa ma intorc.Tata e betiv,iar mama mea adoptiva ma uraste.Imi tot zice ca sunt o povara.De parca am eu vreo vina ca m-am nascut oarba.
In ochii ei morti sclipi pentru o clipa o luminita trista.Parul ei negru si ud ii managaia umerii acoperiti de camasa lui Filip.
-In tren,am fost atacata.Mi-au luat toti banii si m-au violat.Cred ca erau vreo 4 baieti...nici macar barbati.Au profitat de o oarba.
-Animalele!se trezi Filip scransind din dinti cu furie.Pumnii stransi ii tremurau.In el se trezi un instinct protector.Si cum de ai acceptat sa vii cu mine?
-Desi eram plina de sange si cu hainele rupte,nimeni nu m-a ajutat.Am inceput sa merg in nestire prin ploaie.Pana am gasit bancile astea.Si atunci te-am auzit.Si te-am simtit.Am simtit o tristete imensa pe o banca din apropierea mea.Si am zis sa te ajut.
-M-ai ajutat mai mult decat iti poti imagina.Ramai sa locuiesti cu mine?
***
Saptamanile nu trecusera niciodata atat de iute.Atena era fericita.Filip la fel.Si totusi,se simtea vinovat.Simtea ca profita de faptul ca fata e oarba,ca s-o tina langa el,langa un bolnav,langa un olog.Dar nu putea sa ii spuna.Incepuse s-o iubeasca.Prezenta ei in casa ii dadea puterea de a merge mai departe.
Atena se framanta si ea.Simtea ca profita de bunavointa lui Filip.Era o oarba.Era o povara.
-Atena.Trebuie sa iti spun ceva.
-Si eu,Filip!Plec.
-Cum?De ce?
-Nu meriti asa o povara.Trebuie sa iti vezi de viata ta!
-Tu esti viata mea.
Atena amuti.Ochii ei verzi si bolnavi sclipira.
-Atena,vroiam sa iti marturisesc ceva.Daca decizia ta va fi sa pleci in urma celor auzite,iti respect decizia.Acum 5 ani am suferit un accident.O motocicleta mi-a zdrobit picioarele.Piciorul drept nu si-a revenit.E mort.
Atena tacea.Simtea un amestec ciudat de tristete amestecata cu iubire venind dinspre Filip.
-Ma iubesti asa oarba?
-Te iubesc pentru ceea ce esti si pentru ochii tai verzi.
-Asa morti?
-Asa morti vad mai mult decat orice alti ochi.
Lacrimi grele inundara ochii fetei.Atena sari de gatul lui Filip.Acesta scapa carjele si amandoi cazura pe podea.
-Te iubesc,Filip.De cand ti-am simtit tristetea stand pe banca.Am stiut ca altul ca tine nu pot gasi.
-De ce nu ai spus?
-Mi-era frica.Sunt oarba.Sunt o povara.
-Esti cea mai dulce povara!spuse Filip stins si ii saruta buzele calde.