...POVESTI...

Vantul rece cu miros de frunze uscate si de ploaie suiera prin gemuletul de la cafenea. Usa se deschise si din furtuna de afara se desprinse o fata cu o umbrela mai mult rupta. Parea grabita. Isi misca agitata ochii mari si negri privind localul ticsit cu lume. Niciun loc liber. Tocmai porni spre bar, cand genunchii i se inmuiara si fata cazu la pamant. Un cuplu, care era asezat la bar, se apleca deasupra ei. Tanarul ceru un pahar cu apa, iar fata ii facea aer cu o revista celei lesinate. Dupa ce fu stropita cu apa, aceasta deschise ochii, clipind des si privind intrebatoare, si zise cu glas stins:
-Oh, imi pare atat de rau...Mul...multumesc!
Tanarul cuplu tocmai se pregatea sa plece asa ca fata fu ajutata sa se aseze pe locul lor de la bar, si dupa ce ii asigura ca se simte bine, cei doi indragostiti plecara linistiti. Fata de la bar se dezbraca de pardesiul pe care il aseza pe scaunul de langa ea, comanda o cafea si scoase din geanta o carte groasa, dar cam jerpelita, ca de la biblioteca, pe care incepu sa o citeasca miscandu-si buzele rapid si mut.
Restul clientilor, care privisera cu uimire scena, isi reluasera activitatile, iar incidentul era ca si uitat. Un singur om privea inca spre fata oarecum amuzat. Se ridica de la masa lui si se apropie de bar sa ceara nota. Cat astepta barmanul, tanarul se intoarse spre fata care acum sorbea din cafeaua aburinda, incruntandu-se bosumflata.
-Ooo,deci medicina? intreba baiatul aruncand o privire spre cartea din fata fetei.
-Mhm...mormai fata neinteresata de o conversatie in timp se privea agitata ceasul de pe perete.
-As fi zis teatru...chicoti tanarul. Te-ai fi descurcat de minune... Ai potential, te-am vazut mai devreme...adauga acesta privind nepasator aproape spre sortimentele de bauturi alcoolice din spatele barului.
-Ma tem ca nu inteleg, raspunse nervos fata, cu ochii la ceas.
-Pesemne m-am inselat. As fi zis ca micul tau lesin a fost un truc sa obtii un loc sa stai jos in aglomeratia asta, raspunse el razand si privind la ea de data aceasta. Adica am vazut clar cum ai deschis ochii cand erai cazuta sa verifici daca se apleaca cineva dupa tine. Ingenios...si se pare ca a mers, ridica el din umeri.
Privind-o cum isi misca ochii de la cana la ceas si cum se uita la el cu coada ochiului,baiatul chicoti in sinea lui: "Ce naiva...acum ce mai poate spune?! Am prins-o!"
-Chiar nu am idee despre ce vorbesti, replica tanara cu calm, fara nicio expresie pe chip si privindu-l adanc in ochi.
Baiatul clipi naucit, pierdut in ochii ei mari si luminosi si raspunse balbaindu-se:
-Atunci...greseala mea. Imi cer scuze...
-E in regula! OK, pai eu cam trebuie sa plec, zise fata ridicandu-se si scotocind in geanta dupa portofel.
-Da-mi voie!
Tanarul o opri, prinzand-o de mana. Fata isi retrase mana imediat si raspunse un pic intepat:
-Nu, nu. E in regula! Scuzele au fost acceptate. Nu te deranja!
-Dar nu e un deranj. Fac eu cinste, riposta baiatul intinzand banii barmanului.
Fata facu acelasi lucru cu banii ei. Barmanul privi cand la unul, cand la celalalt si, nefiind bagat in seama, multumi pentru bacsisul gras si pleca la alt client.
In acest timp, fata se chinuia sa indese in geanta cartea cea groasa, ale carei coperti cedara, imprastiind toate paginile pe jos. Privi stresata spre ceasul de pe perete si se apleca langa tanarul care deja strangea filele de pe jos.
-Apropo, nu cred ca ti-am retinut numele, zise el intinzandu-i jumatate de carte. Eu sunt Dragos.
-Asta pentru ca nu ti l-am zis, raspunse fata ridicand din spranceana. Mersi pentru carte!
Dragos privea prostit cum fata se indreapta spre usa cafenelei, indesand paginile amestecate la loc in geanta. Porni pe urmele ei pana la iesire:
-Stii...sunt in fiecare zi aici. Cam pe la ora asta. Sper sa ne mai vedem...
-Nu prea cred. Adica e prima oara cand vin p-aici si e cam aglomerat si nu tocmai pe placul meu, deci slabe sanse sa revin.
In timp ce fata se pregatea sa iasa, usa de la cafenea se deschise si intrara doua femei galagioase care o salutara pe tanara.
-Ca faci, scumpa? Ce e cu tine asa de devreme pe aici? De obicei veneai spre sfarsitul turei noastre...
Fata zambi vinovata si ridica din umeri, in timp ce Dragos privea amuzat, oarecum mirat, nemaintelegand nimic.
-In regula, eu trebuie sa fug. Pa,pa!
-Ciao! Sper sa ne mai vedem, Adina!
-Vrei sa spui Diana, rosti fata in fuga. Oh, fir-ar! adauga ea uimita ca a fost pacalita sa-si zica numele.
Ajunsa afara, ploaia care cadea sacadat o atentiona ca-s uitase umbrela la bar. "O va gasi el.", gandi Diana amuzata si porni in fuga spre gura de metrou.
In cafenea, Dragos ramasese fascinat de agitatia fetei. Cand se intoarse la bar sa-si ia pardesiul, vazu si umbrela fetei. O lua si gandi amuzat "Se va intoarce. Macar dupa umbrela." Inca putea sa simta caldura ce-l cuprinsese cand vazu zambetul retinut al Dianei pe care fata il pastra intr-un colt de gura.